În treacăt prelungit

Standard

Am uitat complet de dicţionar, însă m-a dezmeticit uşor aroma mereu proaspătă de cafea. Am spus negru. Da, de la cafea. Încerc doar să nu fiu lipsită de sens, să par, e suficient. Dau vina pe soarele care neconteneşte în a lustrui pietre împovărate cu sare, pline de tâlc şi cu forme perfecte. Fără grijă, scoica-mamă îşi aşteaptă constant puiul în asfinţit. Atunci soarele cade în mare, iar carapacea îl înghite cu grijă până la răsărit. Ciudatul apărea apoi din graiul muntelui, lăsându-mă pe mine lipsită de voce. Am aflat atunci cine-i era tatăl. Încâlcita mea poveste. 

Se pare că s-a răsturnat carul meu cu momente de pe alte meleaguri, iar pe la mine n-a ajuns nici urmă de zgomot. 

P.S.: îmi plac pietrele perfect rotunde.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s