neinițiați

Standard

Nu de multă vreme am început să iau lecții despre fericire. Măcar nu sunt singură; în banca de alături, în alt cotlon din inima mea, i-am făcut un loc cuiva. Ceva s-a schimbat, ni se predă diferit și e ca și când ne-am fi mutat la o școală nouă. N-am prins niciodată titlul, deci să nu mă pună nimeni să fac vreun cuprins. De concluzii nu mai zic, n-am avut răbdare să stau până la final. Mă bazez pe conștiinciozitatea colegului, el face mereu schițe, dar ce folos dacă trișează și le ascunde? Le scoate însă la iveală când greșesc și nu reușesc să mă corectez singură. Și eu îl mai ajut… Atâtea foi, fraze și schițe au nevoie de o ordine. La asta mă pricep! 

La școala asta nouă am învățat că fericirea stă departe de telefon și convorbiri sofisticate, de gânduri învolburate și adăposturi fără lumină, de emoții nocturne și neliniști fără preocupare, de nefast și exerciții nerezolvate. În sala nouă am dat definiții unor sentimente fără vreun nume până atunci și am anticipat titluri unor amintiri ce urmau să vină. Dar ce titluri! Aproape că mi-am găsit sinele în recuperarea lor dintr-o memorie uitată. 

Camaradul meu e un autodidact. E perfecționist. La sfârșitul zilei, el mereu are un referat. Mai trag cu ochiul și văd aceleași idei, dar conturate într-un fel aparte, în felul lui. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s