sclipiri de scântei amăgitoare

Standard

Și n-ajunge bine focul să ardă, că noi îl forțăm să se stingă. Dar poate nu trebuia să ardă și-a fost aprins de o scânteie sau poate ne-am plictisit să ne plimbăm prin nuanțe de roșu și ne-amăgim cu ocheade din alt decor. Sclipirile de scântei sunt mereu amăgitoare, mă țin pe loc sau mă aruncă dincolo de foc. Nu mai știu nici dacă să mai stau la nehotărârea cu care arde… Îmi ține privirea și inima ocupate cu neliniști și alte substantive pline de negații. Și arde incert, pentru că atât vrea și nu pentru că atât poate.

Mai stau să-l privesc doar cât îmi mai vrea inima să mi se-nmoaie. Și nu, n-am un ghețar în loc de inimă. S-a perpelit bine pe o parte, iar fumul aduce un neplăcut miros de plecare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s