…legat de sacru

Standard

Eu pun in sentimente particule de sacru. Unele au zgarieturi de la bun inceput, iar altele dobandesc imperfectiunea pe parcurs. Cu toate astea, pentru ca si simtirile-mi capata cateodata forme neregulate, vad imperfectul drept…perfect.

Asta pana cand incepe sa se intample ce n-ar trebui…sa se acutizeze zgarietura.

Pentru ca in componenta sentimentelor mele intra trairi, fapte, dezamagiri, dar si particule de sacru.

Anunțuri

neinițiați

Standard

Nu de multă vreme am început să iau lecții despre fericire. Măcar nu sunt singură; în banca de alături, în alt cotlon din inima mea, i-am făcut un loc cuiva. Ceva s-a schimbat, ni se predă diferit și e ca și când ne-am fi mutat la o școală nouă. N-am prins niciodată titlul, deci să nu mă pună nimeni să fac vreun cuprins. De concluzii nu mai zic, n-am avut răbdare să stau până la final. Mă bazez pe conștiinciozitatea colegului, el face mereu schițe, dar ce folos dacă trișează și le ascunde? Le scoate însă la iveală când greșesc și nu reușesc să mă corectez singură. Și eu îl mai ajut… Atâtea foi, fraze și schițe au nevoie de o ordine. La asta mă pricep! 

La școala asta nouă am învățat că fericirea stă departe de telefon și convorbiri sofisticate, de gânduri învolburate și adăposturi fără lumină, de emoții nocturne și neliniști fără preocupare, de nefast și exerciții nerezolvate. În sala nouă am dat definiții unor sentimente fără vreun nume până atunci și am anticipat titluri unor amintiri ce urmau să vină. Dar ce titluri! Aproape că mi-am găsit sinele în recuperarea lor dintr-o memorie uitată. 

Camaradul meu e un autodidact. E perfecționist. La sfârșitul zilei, el mereu are un referat. Mai trag cu ochiul și văd aceleași idei, dar conturate într-un fel aparte, în felul lui. 

Intr-un alt decor

Standard

Nu știu dacă tu chiar îți dorești,
Dar în fiecare zi, cu o altă poveste, mă cucerești.
Ochii tăi sticlesc un mister covârșitor
și vocea ta se pierde în bucățele din decor.
Dintre atâtea tăceri, doar niște brațe stau împreunate
în jurul felului meu de a fi înconjurat de șoapte.
Vorbești în necuvinte, de vină-i obișnuința,
pricep multe mărunte, chiar dacă-mi dau silința.
Gândești tu ca un autor cu multe dileme,
dar, cu toate astea,
ești cea mai bună carte citită-n ultima vreme.

13 nov.

Standard

Mai sunt oameni in urma carora raman insirate franturi din tine…daca pleaca. Cam cat dureaza sa le reculegi, sa le sortezi si sa le pui din nou intr-o aceeasi perfecta ordine?

Toamna sufletului meeeu

Standard

Să-şi spele ploaia pietrele cum ştie,
să-şi bată vântul frunza arămie,
să-şi petreacă norii soarele-n vecie,
dar cum e-acum la mine,
Aşa mereu să fie.

Să-mi plângă mie inima
dacă greşesc vreodată,
Insă ce am acum
să nu pierd niciodată.

Relativul absolut

Standard

Chiar daca toata frica din lume s-ar transforma in curaj
Si chiar daca tot intunericul ar deveni lumina,
Atunci cel statornic fii tu.

Chiar daca  toata apa ar pleca din mare
Si chiar daca toti muntii s-ar retrage in van,
Atunci cel de neclintit fii tu.

Chiar daca uratul va dainui-n frumos
Si chiar daca relativul va deveni absolut,
Atunci cel hotarat fii tu.

Cifre

Standard

Ma pierd, ma pierd printre cifre.
Incerc sa-mi contabilizez trairi, zile si oameni.
Intr-un infinit de ganduri, am decis ca stau 2 inimi…
Pe una ma bazez, dar pe cealalta vreau.
Din 4 ochi, o pereche privesc increzatori,
Din 2 suflete, unul sigur e o gazda buna
…pentru celalalt.
Matematica inimii mele vrea ca 1+1 sa fie 1.
Uite asa ma pierd, ma pierd printre cifre.