Mai e un fir de care se agață și ce a mai rămas din anul ăsta. Vin timpuri înghețate de liniști plus tăceri și dintr-o zare îndepărtată, îmi miroase a dor.
Mi s-au amestecat simțurile în ultima vreme, disting culori când ar trebui să aud și îmi tropăiesc în suflet imagini ce nu au trecut dintâi prin fața ochilor.
Cum să mă exprim să nu pricepi distorsionat?
Cum să nu te fac să auzi dezordonat?
Dar decât să mă mai joc și să te pun pe gânduri,
Prefer să scriu aici încă două rânduri.
Nehotărârea mă pune să schimb mai des registrul, iar într-o concluzie nu prea pripită, aș răscoli niște dorințe. Tare mi-ar plăcea s-ascult ce-ai scrie într-o scrisoare goală:
cu timbru (că-i distanță),
în plic (pentru siguranță).
Raluca Borş 