Mai sunt oameni in urma carora raman insirate franturi din tine…daca pleaca. Cam cat dureaza sa le reculegi, sa le sortezi si sa le pui din nou intr-o aceeasi perfecta ordine?
Toamna sufletului meeeu
StandardSă-şi spele ploaia pietrele cum ştie,
să-şi bată vântul frunza arămie,
să-şi petreacă norii soarele-n vecie,
dar cum e-acum la mine,
Aşa mereu să fie.
Să-mi plângă mie inima
dacă greşesc vreodată,
Insă ce am acum
să nu pierd niciodată.
Relativul absolut
StandardChiar daca toata frica din lume s-ar transforma in curaj
Si chiar daca tot intunericul ar deveni lumina,
Atunci cel statornic fii tu.
Chiar daca toata apa ar pleca din mare
Si chiar daca toti muntii s-ar retrage in van,
Atunci cel de neclintit fii tu.
Chiar daca uratul va dainui-n frumos
Si chiar daca relativul va deveni absolut,
Atunci cel hotarat fii tu.
Cifre
StandardMa pierd, ma pierd printre cifre.
Incerc sa-mi contabilizez trairi, zile si oameni.
Intr-un infinit de ganduri, am decis ca stau 2 inimi…
Pe una ma bazez, dar pe cealalta vreau.
Din 4 ochi, o pereche privesc increzatori,
Din 2 suflete, unul sigur e o gazda buna
…pentru celalalt.
Matematica inimii mele vrea ca 1+1 sa fie 1.
Uite asa ma pierd, ma pierd printre cifre.
Un vers
StandardÎn vremuri de ploaie, pot doar să aștept.
Un strop, o picătură cade foarte încet.
Mă irită o vreme lentă ca asta,
Încă puțin și provoacă năpasta.
Îmi deslușește misterul un vers:
„Ai grijă ce faci, iubește din mers!”
Nu-mi iau armura, las garda jos,
Dacă-mi fură inima,
să o facă frumos.
S-aprind cărbunii.
StandardÎn umbra zilei ce așteaptă
stă nerăbdarea-ntruchipată.
Pornesc și stările din mine
să dea năvală către tine.
Și pleacă din mina rece,
unde de-un foc nu pot a drege.
S-aprind cărbunii prăfuiți,
de-o veșnicie învechiți.
Și mă repet necontenit:
La mine-i cald, la voi e frig.
cu nesimțire…despre fericire
StandardÎncep să fiu nesimțit de fericită și nu înțeleg dac-o fi de bine… dac-o fi de rău…
Ochii mei și-au lărgit orizonturile în ultima vreme, azi trec peste-o graniță a inimii, mâine peste cea a țării. Ritmul ăsta îmi place și a devenit de-a dreptul vicios. Iubesc cu patimă să călătoresc și pescuiesc o nouă certitudine, iar asta face parte din mine.
Desculță sau ba, tălpile mele s-au descurcat și se descurcă singure, dar s-au plictisit și mai vor să și pășească pe niște urme…ale cui?
În sezonul rece, la mine se face cald. Atât.
Locuri vechi, experiente noi
Standard
Ii promisesem eului meu calatorii lungi, de-o vara intreaga. Nu l-am dezamagit, chiar m-am tinut de cuvant. Contextul care m-a pus in situatia de a folosi un alt cod, adesea de nedeslusit, mi-a asezat pe tava tentative esuate de comunicare, dar care s-au plasat cu indrazneala – in cele din urma – intr-o zona „de neuitat”. Experiente multiple si-au lasat amprenta asupra mea si a timpului meu, nelasand simtiri din cele vechi sa reinvie. In definitiv, job-urile de vara raman intiparite in memorie, poate chiar si in suflet, mai ales, atunci cand oameni deosebiti, prieteni noi, iti stau prin preajma.
Imi indrazneste zambetul sa nu se opreasca, lucreaza si el acum cu norma intreaga.
Bilete low-cost
Standard
Mai cred unii sau alții că e ușor să cumperi un bilet spre inimă.
Unii sau alții se interesează de cele low-cost, fără să știe că avioanele nu merg într-acolo.
Unii sau alții habar n-au că există riscul ca tocmai acelea să se prăbușească.
Unii sau alții cred că pot sări ușor din avion și să mai și supraviețuiască.
Unii sau alții au impresia că bagajele sunt pline cu ceva-uri palpabile și nu cu simțiri.
Doar unii sau alții aleg să nu coboare!
De data asta…
Standard
Vara asta mă numesc călător. Dacă o să trec eu prin vagoanele inimilor nu-știu-cui, nu îmi pasă.
De data asta, cutreier eu cotloane fără lacăt, iar pe cele încuiate nu mă voi mai frământa să le deschid.
De data asta, opresc unde vreau eu, dar mi-am propus să și staționez o perioadă nu chiar îngustă de vreme.
De data asta, adaug zahăr în cafea cât îmi sugerează inima și voi sorbi doar câte o înghițitură.
De data asta, pornesc singură la drum și mă trec o căruță de gânduri libertine.
De data asta, mirosul florilor de tei n-o să-mi lipsească, pentru că sarea mării mă va ține la suprafață.
De data asta, și Roma își deschide drumurile.
De data asta, și marea mă așteaptă…mai mult ca oricând.
Raluca Borş 